Doi în unu – ce poate fi?

Deschiderea anului cercetăşesc şi Riturile de trecere

19 septembrie 2015; o zi obişnuită pentru alţi oameni, o zi specială pentru C.L “Orion”. Matinali, voioşi, plini de energie şi cu sclipiri de interes şi nerăbdare în ochi, s-au adunat cu mic cu mare cercetaşii centrului nostru. Ştiau că urmează o zi plină de lecţii utile, glume făcute cu prietenii şi aventuri ce urmează a fi povestite din generaţie în generaţie.  S-a profitat de vremea însorită şi energia pozitivă dată de grup pentru a integra oficial unii cercetaşi aspiranţi prin depunerea promisiunii. Apoi, s-a pornit cu rucsacul în spate spre Şumuleu Ciuc, unde începea distracţia. Pentru unii prin mai multă muncă, vizaţi fiind aici temerarii care treceau la exploratori şi  exploratorii ce aşteptau cu nerăbdare să treacă de poarta cetăţii ajungând să fie seniori, iar pentru alţii, ei bine, prin mai multă joacă.

Rapid s-au dispersat echipele: “constructorii” – viitorii exploratori/seniori – au dispărut în pădure procurându-şi lemnele necesare construcţiei unui pod, respectiv a unei porţi, elemente indispensabile pentru continuarea poveştii. În acelaşi timp, restul grupului a fost preluat de lideri şi seniori şi supus unor provocări ce aveau legătură cu orientarea prin pădure ţinând cont de azimut, asamblarea unui cort şi al multor jocuri distractive pentru toată lumea.  Când ne era lumea mai dragă, ce să vezi? Natura ne-a făcut cadou o mică rafală de ploaie – un element care făcea lucrurile mai interesante, oferindu-ne posibilitatea de a comunica mai mult, fiind nevoiţi să ne adăpostim de picăturile reci de apă.  Dar, cum timpul trecea, ziua era pe sfârşite şi accentul deja cădea pe cei ce vor face tranziţia. S-au urmărit progresele făcute de aceştia, modul de utilizare a cunoştinţelor acumulate şi bineînţeles şi simţul estetic. Apoi, întunericul a cuprins întregul peisaj şi o atmosferă mistică şi absolut sentimentală s-a impus involuntar.

Gulguţele au luminat podul peste care fiecare temerar, mai temător sau mai încrezător, a păşit după ce a explicat ce înseamnă cercetăşia pentru el. Podul a rezistat eroic, iar drumul ducea mai departe spre poarta construită de cei şase exploratori care sperau ca ea să fie funcţională pentru a putea intra în rândul seniorilor. Aici deja impresiile sunau un pic altfel, amintirile ocupau un rol foarte important şi cuvinte precum prieteni adevăraţi, gaşcă faină, noi începuturi au fost rostite cu toată sinceritatea. Dacă a fost de ajuns ceea ce au spus, dacă s-au ridicat la înalţimea aşteptărilor, nu cred că mai este cazul să vă spun. Centrul Local “Orion” a dat drum liber unor exploratori pentru a descoperi noutăţile pe care le întâmpină un senior şi în locul lor au rămas oameni competenţi ce vor putea continua proiectele lăsate în urmă de ceilalţi şi evident, vor putea iniţia altele. Apoi, s-a lăsat liniştea, toţi parcă ascultând pe “Repeat” tot ceea ce s-a zis şi s-au stins gulguţele fiecare lumânare putând lua locul unei poveşti rostite. Încet s-au aprins frontalele şi s-a pornit la vale, dealul fiind împânzit de licurici bipezi.

Şi acum, ce trebuie să înţelegeţi voi de fapt, după ce aţi citit toată vorbăria asta? Că în acea zi din luna septembrie, pe un deal, într-o pădure, s-a lucrat minunat în echipă, s-au luat prieteneşte decizii, s-au purtat discuţii amuzante, s-au învăţat lucruri foarte importante şi toate acestea au format o amintire. O bucăţică din filmul vieţii fiecăruia, care sperăm că se va păstra la fel ca toate celelalte, trecute şi viitoare.

Bea(trice),
Senior

Mai multe fotografii…