Pentru că se apropia sfârșitul verii, am decis să facem o drumeție în Piatra Craiului, ca să încheiem sezonul așa cum trebuie.
Am plecat nerăbdători cu doi lideri, trei seniori și șase exploratori și am început traseul la Fântâna lui Botorog. Am ales „fruntașul” care să dicteze ritmul și am luat-o la pas prin pădure.
Între timp, o piatră mică începuse să ne urmărească. Dacă ne întreba posesorul ei ceva și îi răspundeam cu „nu”, piatra ajungea la noi. Nici nu mai știai cum și cui să răspunzi.
După trei ore, am ajuns la Cabana Curmătura, unde am luat o pauză binemeritată în care ne-am încărcat bateriile, am mâncat, și ne-am pregătit pentru încă o drumeție: o urcare până pe Vârful Piatra Mică.
Ne-a așteptat un drum pe potecile pădurii, dar am avut parte și de ceva mai multă aventură: stânci abrupte pe care le-am escaladat ținându-ne de lanțuri.
În vârf am găsit, în mod foarte original, o piatră, nici mică, dar nici mare, pe care scria „Piatra Mică”. La coborâre ne-am împrietenit și cu un alt drumeț, care avea forma unei capre negre. A fost, fără îndoială, vedeta zilei.
După o zi lungă, dar productivă, ne-am întors la cabană, unde am stat împreună la masă, am povestit și ne-am relaxat.
Dimineața următoare, cu mult entuziasm și ceva mai multă energie, am început o nouă urcare pe un traseu de lângă cabană. Am fost recompensați cu o priveliște minunată spre Vârful Piatra Mică, pe care tocmai îl cucerisem cu o zi înainte.
La întoarcere am ales un alt traseu, absolut spectaculos, prin Prăpăstiile Zărneștiului. Ceva mai obosiți, dar impresionați de natură, am ajuns din nou la Fântâna lui Botorog.
Așa s-a încheiat cu success și această drumeție. Ne-am bucurat de vreme bună, companie plăcută și trasee reușite, iar jocul cu piatra a fost declarat tradiție.
Aveți grijă cui îi răspundeți cu „nu” la următoarea aventură!
