Jurnal de bord, ziua 132 – 3 noiembrie 1904
Ne apropiem de Antarctica. Belgica II este de neoprit în cursul ei către noi descoperiri. Oamenii de știință care ne-au antrenat pentru această călătorie la bordul navei vorbesc despre informații pe care le vom afla. Lucruri pe care nu le știe nimeni altcineva, vom fi primii. Despre curenți oceanici, urși polari, vânturi antarctice.
Vom fi considerați niște eroi ai științei când ne întoarcem. Dacă ne întoarcem.
Mâncarea este plictisitoare (sincer, dacă mai mănânc o pastramă am să înnebunesc, dar măcar portocalele sunt încă dulci) și navigatul cu ajutorul stelelor e anevoios, dar cheful e bun și mateloții sunt veseli ca întotdeauna.
Începem să vedem tot mai multă zăpadă în toate direcțiile, dar ceva atât de simplu nu ne va putea opri. Sper. Cât timp stăm departe de gheața ascuțită, vom fi în regulă.
Trebuie să plec, e rândul meu să urmăresc migrația balenelor albe. Mai scriu când am timp.
Un Temerar Explorator
Saimiri
