Am primit o veste bună cu patru zile înainte să ajungem la poalele Munților Făgăraș: o mare parte din zăpada de pe creastă s-a topit. Astfel, în dimineața de 25 aprilie am plecat de acasă mai încrezători (chiar dacă eram deja pregătiți pentru zăpadă, că doar am crescut în Miercurea Ciuc).
Numai cifre magice: 7 exploratori, 3 seniori, 3 lideri. Tot magic a fost și traseul până la cabana Suru, unde am înnoptat, odihnindu-ne pentru ziua următoare, când aveam să mergem până la vârf.
Prognoza meteo a încercat să ne sperie, dar noi eram și mai fioroși. Dis-de-dimineață, am pornit hotărâți să ajungem unde ne-am propus. Am ocolit toți norii de ploaie (așa aș zice, nu că ne-au ocolit ei pe noi), am făcut un popas scurt în vârf, după care am pornit la vale. Dacă îi întrebați pe exploratori, totul a fost o joacă.
La 5 minute după ce am ajuns înapoi la cabană, a început să plouă cu găleata, așa că pelerinele noastre pregătite pe speed dial au rămas uscate. Seara ne-am jucat și am povestit până când am adormit.
Pregătiți sufletește de vremea rea ce se anunța pe tot drumul până la mașini, ne-am bucurat de o vreme răcoroasă, fără ploaie, numărând salamandrele care ne-au ieșit în cale.
Concluzia? O nouă drumeție super reușită! “Dacă vreți, v-a plăcut!”
Rareș
